Viața și cariera unuia dintre cei mai emblematici actori ai secolului XX: „Probabil că aș fi înnebunit, dacă nu aș fi avut această meserie”
Laurence Olivier (1907–1989) putea rosti replicile lui William Shakespeare cu atâta naturalețe, încât păreau gândurile lui proprii, după cum spunea dramaturgul englez Charles Bennett. Criticul de film Pauline Kael îl considera „cel mai spiritual actor” din istoria cinematografiei. Mulți îl văd drept cel mai mare actor anglofon al secolului XX, depășindu-i în valoare chiar pe Marlon Brando și Spencer Tracy.
Pe parcursul carierei sale, Laurence Olivier a fost nominalizat la zece Premii Oscar, nouă pentru actorie și unul pentru regie, pentru „Hamlet”. A primit un Oscar onorific în 1947 pentru „Henry V”, un altul în 1979 și un Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol principal în 1949, tot pentru „Hamlet”. Doar Jack Nicholson, Katharine Hepburn și Meryl Streep au avut mai multe nominalizări la Oscar decât el.
Institutul American de Film l-a clasat pe locul 14 în topul „The 50 Greatest Screen Legends”. În cartea „Melting the Stone: A Journey Around My Father”, scrisă de fiul său Richard Olivier, acesta îl descrie pe Laurence ca fiind mai pasionat de muncă decât de copiii săi, până în punctul în care „chiar devenea deprimat atunci când nu avea lucra”.
Spectacolul său „Othello” din 1964, susținut pe scena Teatrului Național, a fost descris de IMDb.com și apreciat de numeroși critici drept „opera unui maestru al teatrului aflat la apogeul meseriei”. Ironia face că, în timpul reprezentației de la Old Vic, Olivier a resimțit pentru prima dată în cariera sa trac.
„A trebuit să le ceară celorlalți actori, în special lui Robert Stephens, care l-a interpretat pe Iago, să nu-l privească în ochi, pentru a nu fi distras și a-și pierde capacitatea de a spune replicile”, relatează descoperă.ro.
Tracul avea să-l însoțească încă aproximativ zece ani, însă pasiunea și ambiția sa pentru teatru l-au ținut mereu pe scenă. În 1974, la ultima sa apariție teatrală, în rolul lui Trevor Griffiths din „The Party”, Olivier a susținut un solilocviu de 20 de minute. El a fost primul actor care s-a regizat singur și a câștigat un Oscar pentru această realizare, pentru rolul din „Hamlet” (1948).
Primul actor nominalizat la Oscar pentru interpretare în cinci decenii diferite
În 1947, a fost făcut cavaler, iar în 1970, a primit titlul de Cavaler pe viață, fiind primul actor care a beneficiat de această onoare. În 1981, i s-a conferit Ordinul de Merit. În 1958, Laurence Olivier a refuzat o ofertă de 250.000 de dolari pentru un singur film din partea Hollywood-ului, alegând în schimb să joace rolul lui Archie Rice în pelicula lui John Osborne, „The Entertainer” (1960), un rol principal creat special pentru el.
Premiile Laurence Olivier, inițial create în 1976 sub denumirea Society of West End Theatre Awards, au fost redenumite în onoarea actorului în 1984, cu acordul Lordului Olivier. Laurence Olivier a fost co-fondatorul National Theatre Company de la Old Vic Theatre din Londra, unde a ocupat funcția de director artistic între 1963 și 1973.
În 1976, a fost inaugurat Teatrul Olivier, cea mai mare sală din noul complex al Teatrului Național de pe malul sudic al Tamisei, cu o reprezentație a lui Albert Finney în „Tamburlaine The Great” de Christopher Marlowe, regizată de Peter Hall. Regina a deschis oficial Teatrul Național în 25 octombrie același an.
Laurence Olivier a fost primul actor nominalizat la Oscar pentru interpretare în cinci decenii diferite, din anii 1930 până în anii 1970.
Laurence Kerr Olivier s-a născut pe 22 mai 1907 în Dorking, Surrey, Anglia, fiind fiul lui Agnes Louise Crookenden și al lui Gerard Kerr Olivier, un preot anglican respectat. Crescând într-o familie tradițională și profund credincioasă, Olivier a fost încurajat de părinți să-și urmeze pasiunea pentru artă, ceea ce l-a condus spre o carieră actoricească.
S-a confruntat cu probleme de sănătate
Cariera sa profesională a început la sfârșitul anilor 1920, când a făcut parte din diverse trupe teatrale, jucând în principal roluri shakespeariene. Rapid, a fost remarcat pentru abilitatea sa de a rosti replici complexe cu o naturalețe rar întâlnită. Până în anii 1930, devenise unul dintre cei mai importanți actori britanici de teatru, strălucind în producții ca „Romeo și Julieta”, „Hamlet” și „Othello”.
În 1937, a obținut un mare succes cu o producție completă a piesei „Hamlet”, iar în 1939 a revenit la Hollywood pentru a-l interpreta pe Heathcliff în „Wuthering Heights”, devenind astfel o vedetă internațională.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit ca ofițer în Royal Navy Volunteer Reserve, experiență care i-a adus noi perspective ce s-au reflectat ulterior în alegerile sale artistice. În anii 1960 și 1970, Laurence Olivier a apărut în peste 30 de filme, dintre care „Sleuth” (1972) și „Marathon Man” (1976) i-au adus nominalizări la Oscar. A jucat și în producții TV remarcabile.
Ultimele două decenii ale vieții i-au fost marcate de probleme de sănătate, inclusiv atacuri de tromboză și cancer de prostată. Fragilitatea sa a adus o notă emoționantă interpretării din „Regele Lear” (1983), realizat pentru televiziune, ultimul său rol important shakesperian.
Laurence Olivier a fost căsătorit de trei ori, cu actrițele Jill Esmond, Vivien Leigh și Joan Plowright, și a avut patru copii. A jucat în filme alături de toate cele trei soții ale sale. Marele actor și regizor a murit pe 11 iulie 1989, în urma complicațiilor cauzate de cancerul gastric care i-a afectat ultimele luni de viață.
