Franța pe gustul tuturor. Povestea croissantului și legătura surprinzătoare cu Maria Antoaneta
Pe 14 iulie, Franța își sărbătorește nașterea modernă sub culorile drapelului național, prin parade militare, focuri de artificii și o atmosferă publică vibrantă, în care trecutul și prezentul se întâlnesc. Totuși, dincolo de ceremoniile oficiale, există gesturi mai discrete prin care francezii își exprimă identitatea: momente cotidiene, dar pline de semnificație. Unul dintre acestea se desfășoară în zorii zilei, în brutăriile locale, unde aroma aluatului proaspăt copt se răspândește pe străzi: viennoiseria.
Ce simbol, mai delicat și totodată omniprezent, evocă mai rapid imaginea Franței decât croissantul? Consumate la primele ore ale dimineții, savurate pe terasele cafenelelor, postate pe rețelele sociale sau împărțite liniștit la un mic-dejun de weekend, aceste produse nu sunt doar patiserii. Ele sunt o expresie de stil, un gest de apartenență și, în esență, o formă tăcută, dar profundă, de patriotism culinar.
În Franța, gastronomia este considerată parte din patrimoniul național, iar de Ziua Națională, ceea ce se află pe masă reflectă, inevitabil, idealurile de libertate, egalitate și fraternitate. Mic-dejunul tipic franțuzesc, simplu și elegant, cu unt din Normandia, baghetă crocantă și viennoiserii aurii, întruchipează un mod de a trăi „à la française“. În el se regăsesc toate tensiunile fermecătoare ale culturii franceze: precizia rețetelor și libertatea reinterpretării, tradiția și modernitatea, gustul personal și obiceiurile împărtășite.
Arta între pâine și desert
Pentru cei nefamiliarizați, termenul „viennoiserie” poate părea o simplă etichetă culinară. În realitate, însă, desemnează o zonă intermediară între brutărie și patiserie, între pâinea cotidiană și desertul ocazional. Din punct de vedere tehnic, viennoiseriile sunt produse de panificație dulci, dospite, îmbogățite de obicei cu ouă, lapte, zahăr și, adesea, mult unt. Sunt coapte în brutării, dar necesită îndemânarea unui patiser. Pot fi descrise drept „pâini de lux”, bogate în textură, stratificate în gust și, frecvent, elaborate ca formă.
Etimologia oferă o altă cheie de lectură: termenul „viennoiserie” provine de la „Vienne” – Viena, capitala Austriei, ceea ce ne duce cu gândul la originea austriacă a acestor produse. Însă, în stilul tipic francez, influențele externe sunt preluate, rafinate și transformate până devin parte integrantă din cultura locală. Croissantul, pain au chocolat, pain aux raisins, brioche, chausson aux pommes, toate acestea sunt acum nelipsite din brutăriile din Franța și profund înrădăcinate în identitatea gastronomică a națiunii.
Mai mult decât produse de mic-dejun, viennoiseriile sunt expresia savoir-faire-ului francez, combinație subtilă de tehnică, tradiție și estetică. Și dacă bagheta a fost deja inclusă în Patrimoniul UNESCO, nu este deloc exclus ca și croissantul să primească, în viitor, recunoașterea oficială ca simbol cultural.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
