Vrei să urmezi o carieră artistică? Cel mai bun sfat de la tânăra soprană care o interpretează pe Julieta: „Arta nu înseamnă doar talent”
Cel mai iubit musical al momentului revine pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical Ion Dacian. Spectacolul-fenomen, care s-a jucat de fiecare dată cu casa închisă, a cucerit inima publicului prin energia sa explozivă. Odată ce pășești în sală, iei parte numaidecât la o experiență care te face să pierzi noțiunea timpului. De la agonie la extaz, pe ritmuri de pop-rock, Romeo și Julieta oferă chiar mai mult decât promite!
Romeo și Julieta, musicalul pop-rock care face furori
De data aceasta, am discutat cu una dintre cele mai sensibile „Juliete” pe care le-am văzut. Soprana Eudochia-Dumitrița Sinița face parte din generația tânără de artiști înzestrați cu mult talent și dedicare. Deși încă nu a ieșit de pe băncile facultății, Dumitrița ne arată că disciplina și pasiunea pot întrece chiar și experiența. În rândurile de mai jos, am discutat împreună despre publicul tot mai numeros din sălile de spectacole, dar și despre sfaturile pe care le are pentru toți tinerii cu visuri mari în domeniul artei. Totodată, vă anunț că puteți vedea spectacolul în data de 21, 22, 24 și 25 mai!
Click: Dumitrița, mă bucur să discutăm! Mi-ar placea ca oamenii să te cunoască mai bine! Din câte știu încă ești studentă, și totuși, ai impresionat atâția oameni cu profesionalismul tău. Vreau să ne spui cum s-a născut iubirea față de artă!
Dragostea mea pentru artă nu provine dintr-o tradiție de familie, ci dintr-o chemare interioară, profundă. Sunt născută în Republica Moldova, într-un sat mic din raionul Ialoveni, numit Puhoi. De mică am fost fascinată de muzică, de vibrația ei, de puterea pe care o are asupra sufletului omenesc. Încă de la prima mea întâlnire cu scena am simțit că acolo îmi este locul. Nu știam atunci cum să numesc acel sentiment, dar îl simțeam ca pe ceva sacru – o emoție copleșitoare, o liniște profundă și o energie care mă făcea să mă simt completă. Scena m-a ajutat să mă descopăr, să mă exprim, să ofer.
Am început cu muzica populară, care îmi este în continuare foarte dragă, iar astăzi studiez canto clasic, în anul IV la Universitatea Națională de Muzică din București. A fost o evoluție firească, una care mi-a deschis și mai mult sufletul. Pentru mine, a cânta nu înseamnă doar o meserie sau un vis — ci o formă de rugăciune, un gest de dăruire. Cântul devine felul meu de a fi aproape de oameni.
Click: Cine te-a încurajat cel mai mult în parcursul tău artistic?
Familia mea a fost mereu alături de mine, chiar dacă poate nu înțelegeau pe deplin lumea în care voiam să intru. Mi-au oferit încredere, nu doar prin vorbe, ci prin susținerea constantă în momentele grele. De asemenea, am avut parte de profesori excepționali, care nu doar că m-au format, dar m-au văzut cu adevărat. Oamenii aceștia m-au învățat să nu mă mulțumesc niciodată cu puțin și să îmi respect darul primit. Cred cu tărie că Dumnezeu a pus acești oameni în viața mea exact atunci când aveam cea mai mare nevoie de ei. Iar eu simt că, dacă mi s-a oferit acest dar, am datoria să îl folosesc cu responsabilitate și recunoștință. Dumnezeu nu îți dă niciodată o cruce mai grea decât o poți duce — iar muzica este și dar, și cruce, și binecuvântare.
Click: Cum ai decis să vii în România pentru studii?
Am venit în România la doar 15 ani, singură, pentru a-mi continua studiile la un liceu de muzică. Aveam în mine acea dorință arzătoare de a crește, de a învăța, de a-mi urma chemarea. Nu a fost o alegere simplă — la vârsta aceea, lumea e încă foarte mare și necunoscută — dar ceva în mine știa că trebuie să încerc. Bucureștiul m-a primit cu brațele deschise. A devenit acasă. O casă a visurilor, a provocărilor, a bucuriilor mari și a pașilor mici făcuți zilnic cu credință. Aici am ales să-mi continui și studiile universitare, la Universitatea Națională de Muzică, pentru că simțeam că acest oraș, această țară, îmi oferă exact ce are nevoie un suflet tânăr ca al meu: șansa de a înflori.
Vrei să urmezi o carieră artistică?
Click: Ce sfat ai pentru tinerii care doresc să urmeze o carieră artistică?
Să nu uite niciodată de ce au început. În momentele grele — pentru că vor exista — întoarcerea la motivul inițial, la acel foc din suflet, e ceea ce te ține în picioare.
Să muncească mult, să fie disciplinați, dar și blânzi cu ei înșiși. Arta nu înseamnă doar talent — înseamnă perseverență, caracter, echilibru. Și să nu se teamă să creadă în visul lor, oricât de departe ar părea.
Un vis trăit cu sinceritate devine o realitate pentru care merită să lupți în fiecare zi.
Click: După pandemie toți am observat o lipsă tot mai mare a publicului din săli. Lucrurile par însă să își revină încetul cu încetul. Ți se par oamenii mai dornici de cultură?
Mă bucur enorm când văd în public oameni tineri, de vârsta mea, sau chiar și mai mici. E o emoție aparte când simți că rezonezi cu generația ta, că există o punte între scenă și sală. Cred că oamenii de azi caută mai mult decât divertisment — caută adevăr, emoție, o trăire autentică. Publicul își dorește experiențe sincere, emoții care să le atingă inima. Iar asta mă bucură și mă responsabilizează în același timp.
Văd tot mai mulți tineri interesați de teatru, de operă, de muzică bună — tineri care își caută repere și hrană pentru suflet. Și sunt onorată să pot face parte dintr-o lume care oferă tocmai asta.
Click: Când erai mică ai visat să ajungi precum un artist anume? Acum cine îți este sursă de inspirație?
În copilărie, visam să devin doctor. Voiam să ajut oamenii, să le alin durerile. Acum realizez că, într-un mod simbolic, mi-am urmat visul — doar că am ales să vindec suflete.
Încă din copilărie, am fost profund inspirată de figura Mariei Bieșu, o soprană legendară a Republicii Moldova, pe care o admir nespus, deși nu am avut ocazia să o cunosc personal. Forța, expresivitatea și profunzimea ei artistică reprezintă pentru mine un ideal ce mă încurajează să mă dedic cu toată ființa artei mele.
În prezent, mă inspir mult din activitatea profesorilor mei, care m-au format și m-au provocat să fiu mereu mai bună. Le sunt recunoscătoare în fiecare zi. De asemenea, urmăresc cu mare admirație parcursul unor mari artiste precum Ruxandra Donose și Elīna Garanča — femei care reușesc să îmbine tehnica impecabilă cu o trăire autentică.
Click: Pe ce roluri ai pus ochii?
Julieta este prima mea experiență în lumea musicalului, și e o onoare imensă să pot da viață unui personaj atât de emblematic. Mi-a deschis apetitul pentru acest gen. Mi-ar plăcea foarte mult să o interpretez Eliza din My Fair Lady — o transformare fascinantă a unei femei care învață să strălucească. De asemenea, rolul lui Orlovsky din Liliacul mă atrage mult — este un personaj jucăuș și neconvențional, care cucerește prin libertatea și spiritul său.
În zona operei, sunt atrasă de personaje precum Cherubino din Nunta lui Figaro, Dorabella din Così fan tutte și Olga din Evgheni Oneghin. Sunt roluri care spun povești vii, emoționante, iar eu simt că abia aștept să le dau glas.
