Superputerea care ar putea ajuta România, dacă SUA ne-ar abandona. Un român școlit la Harvard explică: „Este o onoare, dar și o responsabilitate”
Într-un climat geopolitic instabil, în care echilibrul de putere poate fi rapid reconfigurat, România are nevoie de parteneriate strategice durabile.
În acest context, relația cu Japonia capătă o importanță aparte. Ovidiu Dranga, fost ambasador al României la Tokyo și diplomat de carieră, format la Harvard, oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care Japonia ar putea deveni un aliat de nădejde pentru România, într-un scenariu în care Statele Unite și-ar reduce prezența în regiune, potrivit Adevarul.
Un parteneriat ancorat în viziune și responsabilitate strategică
Parteneriatul strategic dintre România și Japonia, semnat în martie 2023, nu este o simplă formalitate diplomatică. El reflectă o strategie solidă, construită pe încredere reciprocă, valori comune și o viziune comună asupra viitorului. Potrivit lui Ovidiu Dranga:
„Parteneriatul strategic cu Japonia a fost conceput și abordat de ambele părți ca fundament politic al relației bilaterale, într-o logică a perspectivei, complexității și interdependenței strategice. Este expresia unei relații maturizate, dar și a unui angajament pe termen lung. A fost o decizie politică bine fundamentată, care reflectă nevoia de ancorare într-un spațiu democratic, tehnologic și economic avansat.”
Această declarație scoate în evidență faptul că România nu a căutat doar o cooperare economică, ci o alianță cu caracter strategic profund, cu un stat care are nu doar forța economică, ci și o viziune democratică clar conturată.
De la simboluri la fapte concrete: investiții, știință, cultură
Parteneriatul nu a rămas la nivel declarativ. Dranga subliniază importanța implementării rapide a unor proiecte concrete:
„Au fost demarate și se află în diferite stadii de derulare/implementare trei proiecte majore: lansarea obligațiunilor samurai pe piața japoneză, susținerea și consolidarea ELI-NP Măgurele prin sprijinul partenerilor japonezi, precum și înființarea Institutului Cultural Român la Tokyo. Fiecare în parte este, cred, cu totul remarcabil. Împreună, ele formează o arhitectură de cooperare care depășește simbolismul diplomatic.”
Obligațiunile samurai reprezintă o premieră pentru România pe piața financiară japoneză, deschizând accesul la capital stabil și pe termen lung. ELI-NP Măgurele, un proiect de cercetare științifică de top, primește un sprijin esențial din partea Japoniei, iar noul Institut Cultural Român din Tokyo devine un instrument de diplomație publică și culturală cu potențial strategic.
Japonia ca partener de descurajare și garant al echilibrului
În contextul în care lumea se confruntă cu o volatilitate sporită și posibile reconfigurări ale alianțelor, Japonia ar putea juca un rol de „balans strategic” în raport cu un posibil retragere a SUA din regiune. Dranga explică:
„Această relație de strânsă cooperare este, în sine, un factor de descurajare. Japonia este membru G7 și a patra putere economică a lumii. Are o rețea globală de parteneriate, este un stat profund democratic, stabil, cu o cultură strategică bine articulată. Chiar dacă nu există o clauză formală de apărare mutuală, apropierea de Japonia oferă României un avantaj net: imagine, protecție politică și acces la o rețea globală de aliați.”
Această abordare subliniază importanța geopolitică a parteneriatului: chiar în lipsa unui articol 5, Japonia oferă un scut simbolic și real prin asocierea sa cu valorile occidentale și prin influența sa în arhitectura globală de securitate.
România, punte între NATO și Japonia
România are o poziție privilegiată și unică în raport cu NATO și Japonia. Ambasada română de la Tokyo a fost desemnată punct de contact al Alianței în Japonia – o recunoaștere a seriozității și profesionalismului diplomației române.
„Este o onoare, dar și o responsabilitate. România acționează, în această calitate, ca interfață între NATO și Japonia. Avem astfel acces la o dimensiune strategică aparte, contribuim la creșterea profilului Alianței în regiunea Indo-Pacific și ne consolidăm profilul internațional. Sunt succese diplomatice ale Bucureștiului pe care e bine ca publicul să le cunoască, să le prețuiască și să le înțeleagă în adevărata lor dimensiune.”
Această poziție oferă României o voce într-un dialog strategic de mare complexitate, alături de un partener de talia Japoniei.
Japonia, partener de cursă lungă pentru SUA – un model de urmat
Un alt punct de reflecție important este capacitatea Japoniei de a menține relații stabile cu Statele Unite, chiar și în perioade tensionate. Dranga oferă o analiză subtilă a modului în care Japonia a gestionat relația cu administrația Trump:
„În perioada președinției Trump, Japonia s-a confruntat cu un stil de leadership imprevizibil, dar a reușit să își mențină poziția și să întărească alianța cu SUA. A dat dovadă de diplomație de finețe, de stabilitate instituțională și de o capacitate rară de a transforma presiunea într-o oportunitate. Alianța americano-niponă este piatra de temelie a diplomației și securității Japoniei și va continua să fie fundamentul indispensabil al păcii în regiunea indo-pacifică.”
Această lecție de echilibru diplomatic ar putea inspira și România, care se află uneori la capătul deciziilor luate de marii actori globali. Cultivarea unei relații similare cu Japonia poate oferi României o plasă de siguranță și o voce mai puternică în dialogurile internaționale.
